Constantin Mavrocordat

Anii de viata: 27 februarie 1711 – 15 decembrie 1769

A fost ales domn al Țării Românești de boieri, după moartea tatălui, în septembrie 1730, cu acordul Porții, fiind însă mazilit după mai puțin de o lună. A obținut din nou tronul în octombrie 1731, dar în octombrie 1733 a fost mutat în Moldova, doi ani mai târziu fiind adus iar în Țara Românească (nov. 1735). În timpul acestei domnii, ce a durat până în septembrie 1741, țara a fost teatru de război pentru conflictul ruso-austro-turc dintre 1735-1739, la terminarea căruia Austria a cedat Imperiului Otoman Oltenia. A mai domnit în cele două țări române, alternativ, de încă ori (Moldova: sept. 1741 iun. 1743, mai 1748 – aug. 1749, iun.- dec. 1769; Țara Românească: aug. 1743 – apr. 1748, apr. 1756. – aug. 1758, iun. 1761- mar. 1762). A realizat, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, o serie de reforme importante, precum: desființarea rumâniei/veciniei (țăranii își puteau răscumpăra libertatea de la stăpâni), desființarea unor dări (văcăritul, pogonitul), stabilirea birului anual în funcție de avere și plata lui în „sferturi” (măsuri luate în ambele țări). În timpul războiului ruso-turc izbucnit în 1768, când Moldova a fost invadată de ruși (toamna lui 1769), s-a retras la Galați, oraș ce a fost, de asemenea, ocupat. A fost însă prins de ruși și trimis la Iași, unde a murit în decembrie, îmbolnăvindu-se pe drum, din cauza vremii foarte reci (potrivit cronicarului Enache Kogălniceanu).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist: Jules Jacquet (1841-1913), gravor; reproducere după tabloul lui Liotard

Atelier / Editura:

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR