Alexandru Ipsilanti

Anii de viata: 1724 - 13/25 ianuarie 1807

În prima domnie în Țara Românească (sept. 1774 – ian. 1782), Alexandru Ipsilanti a realizat o serie de reforme pe plan administrativ (a stabilit venituri fixe pentru dregători, a reorganizat serviciul poștelor), fiscal (a scăzut oieritul, a fixat patru termene pentru plata birului anual de către contribuabili) și juridic (a crescut numărul judecătorilor și tribunalelor din țară, a pus să se tipărească o culegere de legi – „Pravilnicesca condică”, 1780), a reorganizat Academia Sf. Sava, a ridicat o nouă curte domnească, a înființat un orfelinat, a pus să se construiască cișmele în București. La începutul lui 1782 și-a cerut mazilirea, pentru a nu fi acuzat de relații cu imperialii (lucru, de altfel, adevărat) din cauză că fiii săi fugiseră în Transilvania. A fost exilat scurt timp la Rhodos, iar în 1787 a primit domnia Moldovei. După începerea, în 1787, a unui război ruso-austro-turc s-a lăsat luat prizonie de trupele austriece care au ocupat Moldova, fiind dus în Austria. Iertat de sultan, în august 1796 a fost din nou numit domn al Țării Românești, însă anul următor, în decembrie, a fost mazilit, după care a plecat la Constantinopol. Cum fiul său, Constantin, domn al Țării Românești din 1806, a trecut, în același an, de partea rușilor în noul lor război cu turcii, Alexandru Ipsilanti a fost închis în decembrie 1806, torturat și, în ianuarie 1807, decapitat.

Datare imagine: secolul XVIII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: gravură

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR