Dimitrie Brândză

Anii de viata: 10/22 octombrie 1846, satul Bivolu, jud. Botoșani - 3 august 1895, Slănic Moldova

Absolvent al Facultății de Științe Naturale (1864-1866) și al Facultății de Medicină din Paris (1864-1866, 1867-1869), doctor în medicină, Dimitrie Brândză a lucrat în Iași până la 1874: profesor de Botanică și Zoologie la Universitate (1866-1867, 1870-1874), medic la spitalul Sf. Spiridon și Seminarul Socola, profesor de igienă la Seminarul Socola, de științe naturale la Liceul Național și la Liceul Nou (printre ai cărui fondatori s-a numărat). A fost apoi transferat de ministerul Instrucțiunii Publice la București, ca profesor de Zoologie și Botanică la Universitate, primind în același an și postul de director al Grădinii Botanice, trecută atunci în subordinea Universității București și mutată de lângă Facultatea de Medicină în zona bld. Academiei. La stăruințele lui Dimitrie Brândză, în 1884 guvernul a aprobat cedarea unui teren pentru grădină în zona Cotroceni și a acordat fonduri pentru amenajarea ei, construindu-se și un institut botanic; ambele au fost inaugurate în 1892. Tot din inițiativa sa, în 1883 a fost creată o secțiune botanică (Muzeul Botanic) a Muzeului de Istorie Naturală din București, al cărei director a fost numit, dar ale cărei colecții au fost complet distruse într-un incendiu din 1884. Totuși, prin eforturile lui Dimitrie Brândză, colecțiile au fost refăcute și Muzeul Botanic a fost instalat în clădirea Institutului Botanic. În 1869, unul din profesorii săi, botanistul Henri Ernest Baillon, i-a dedicat descoperirea, în Madagascar, a unei noi plante, pe care a denumit-o „Brandzeia filicifolia”.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR