Iuliu Maniu

Anii de viata: 8 ianuarie 1873, Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj - 5 februarie 1953, Sighetul Marmației, jud. Maramureș

Doctor în științe juridice, a intrat în politică de tânăr, devenind membru al Partidului Național Român din Transilvania în 1891, la 18 ani. În 1906 a candidat la alegerile pentru parlamentul din Budapesta, obținând un mandat de deputat și militând în această calitate pentru drepturile românilor ardeleni. Pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a participat, fiind ales delegat al circumscripției electorale Vințul de Jos, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României. Tot atunci s-a întemeiat un Consiliu Dirigent care să conducă Transilvania până la definitivarea procesului de unificare politico-administrativă cu România. Iuliu Maniu a fost desemnat președinte al acestui organism, ce a funcționat până în aprilie 1920, și ministru de interne. Vicepreședinte al PNR din 1905, în 1919 a devenit președintele partidului, iar după fuziunea PNR cu Partidul Țărănesc (1926) a fost primul lider al noii grupări, Partidul Național Țărănesc, ce s-a aflat la guvernare între 1928-1931 și 1932-1933, Iuliu Maniu fiind prim-ministru între noiembrie 1928 – iunie 1930, iunie-octombrie 1930 și octombrie 1932 – ianuarie 1933. După venirea la putere a comuniștilor, PNȚ a fost dizolvat (pe 30 iulie 1947), iar principalii săi reprezentanți, printre care Iuliu Maniu, au fost arestați. În noiembrie 1947 a fost condamnat la închisoare pe viață. A murit în 1953 în penitenciarul de la Sighet.

Datare imagine: prima jumătate a secolului al XX-lea

Fotograf / Artist: R. Mihăescu

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR