Gheorghe Magheru

Anii de viata: 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, jud. Gorj – 23 martie 1880, București

În 1821 a luptat ca voluntar în oastea lui Tudor Vladimirescu, iar în timpul războiului ruso-otoman 1828-1829 a fost comandant al unor trupe de panduri s-au alăturat armatei rusești. Datorită faptelor sale de arme, în special în bătăliile de la Sisești și Băilești (jud. Gorj), a fost decorat de autoritățile rusești cu ordinul Sf. Ana. După izbucnirea revoluției de la 1848 din Țara Românească a făcut parte din cele două guverne provizorii instituite în luna iunie. Pe 18/30 iunie 1848 a fost numit comandant general al trupelor de dorobanți și panduri din Țara Românească și inspector general al gărzilor naționale, trebuind, de asemenea, să se ocupe de organizarea unor regimente de voluntari. După înăbușirea revoluției, s-a refugiat în Transilvania, apoi în Occident, stabilindu-se în Viena. A revenit în țară în 1857, implicându-se în viața politică – a fos de mai multe ori deputat de Gorj.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR