Valeriu Braniște

Anii de viata: 1869-1928

 

Unul din vitejii Ardealului, unul din cei mai vrednici și mai încercați, se duce istovit de o luptă fără preget și fără altă răsplată decât isbânda cea mai pură. A muri Valeriu Braniște. Puține vieți atât de nobile cunoaște chiar istoria bogată a Ardealului. Braniște a fost unul din rarele exemplare de eroi care s-au înfipt mereu în primele rânduri cât a fost vorba de riscuri și care a dispărut aproape cu totul când isbânda îi deschidea putințele cele mai legitime ale satisfacțiilor. Numele lui se auzea mereu în Ardeal, ca și în România liberă, atâta vreme cât era vorba de pușcărie și de suferință; a dispărut din circulație când a venit vremea onorurilor și aspirațiilor fără risc. Mare și măreață figură! Ce-a însemnat și ce-a săvârșit Braniște în viața provinciilor robite? Nu e nevoie să amănunțim. E destul pentru a-l înfățișa în toată onoarea ce i se cuvine ca să spunem că era posesorul celor mai multe sentințe de condamnare sub regimul maghiar. Cunoscuse toate temnițele ilustre, de la Vaț până Seghedin. Revoluția din 1918 îl găsi în pușcărie. Ce «palmares» de cinste mai mare pentru un luptător! Dar, în salutul cu care-i se închină recunoștința noastră românească, se adaugă un fior de mândrie. Valeriu Braniște a fost gazetar. Gazetărește a luptat, gazetărește a murit, adică luptând întruna pentru frumusețea luptei și rămânând mereu în umbra victoriei și departe de beneficii, chiar de beneficiile cele mai nevinovate.

Valeriu Braniște, fiul judecătorului Moise Braniște s-a născut în ianuarie 1869 la Ciucul Mare, în județul Târnava. Studiile universitare le-a făcut la Budapesta, unde a luat doctoratul în filozofie la 1891. După terminarea studiilor, a fost profesor la liceul ortodox român din Brașov până la 1894, când s-a stabilit la Timișoara, unde a fondat ziarul Dreptatea. La 1895 a intrat în închisoarea de la Vaț, ca să ispășească o osândă de doi ani, de pe urma a 23 procese de presă. La 1897 a plecat la Cernăuți, unde a înființat ziarul Patria, care și-a încetat apariția la 1900, când Braniște a fost expulzat din Bucovina. Reîntors la Lugoj, a întemeiat la 1901 ziarul Drapelul, care a apărut fără întrerupere până în februarie 1901, când Valeriu Braniște a fost arestat și întemnițat la Seghedin, unde a stat timp de șapte luni. La unire a fost ales de adunarea națională din Alba Iulia membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. A fost ales deputat în parlamentul român la alegerile generale din 1918, iar la 20 martie 1919 i s-a încredințat conducerea departamentului de culte și instrucțiune publică. În urmă a căzut în trei alegeri consecutive. De la 1920 încoace s-a ținut în rezervă. În ultimii ani o boală de inimă l-a silit să se retragă cu totul din politică. Valeriu Braniște a fost membru de onoare a Academiei Române și unul din cei mai distinși fruntași ai Partidului Național.

 

„Biserica și școala. Revistă bisericească-culturală. Organul oficial al eparhiei ortodoxe-române a Aradului”, 15 ianuarie 1928, Anul LII, Nr. 2-3, p. 3-4.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR