Neagoe Basarab

Anii de viata: a doua jumătate a secolului al XV-lea - prima parte a secolului al XVI-lea († 15 septembrie 1521)

Neagoe Basarab, ce se declara fiu al lui Basarab cel Tânăr Țepeluș (unii istorici considerând că a fost copil nelegitim, făcut cu Neaga Craiovescu, iar alții, că tată i-a fost, de fapt, soțul Neagăi, Pârvu Craiovescu), a preluat tronul Țării Românești în ianuarie 1512, cu ajutorul boierilor Craiovești și al lui Mehmet Mihaloglu, beiul de Nicopole, unde el și Craioveștii se refugiaseră în toamna lui 1511, după ce intraseră în conflict cu fostul domn, Vlad cel Tânăr. A avut o domnie pașnică, în afară de încercările (eșuate) ale unor pretendenți de a-l înlocui. Datorită activității pe plan religios (a ctitorit, printre altele, mănăstirea Curtea de Argeș și catedrala mitropolitană din Târgoviște, a restaurat biserici sau mănăstiri din țară, a sprijinit financiar mănăstirile de pe muntele Athos, patriarhia de la Constantinopol, dar și multe alte lăcașuri religioase din Grecia, Asia Mică, Muntele Sinai), a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în 2008. I se atribuie paternitatea primei scrieri parenetice din literatura română, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”. A murit în 1521.

Datare imagine: secolul XVII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: frescă din biserica mănăstirii Hurezi

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR