Alexandru Averescu

Anii de viata: 9 martie 1859, Ismail – 3 octombrie 1938, București

Alexandru Averescu a urmat studii militare (Școala Divizionară de la Mănăstirea Dealu, Școala Superioară de Război din Torino) după participarea, ca voluntar, la Războiul de Independență. A fost șef al statului major al armatei române în cel de-al doilea război balcanic, iar în primul război mondial a condus Armata a II-a în timpul campaniei din vara lui 1917, an la începutul căruia fusese avansat de Ferdinand I general de corp de armată. Pe lângă cariera militară, a avut și una politică. A fost ministru de război între mar. 1907 – dec. 1908 și premier (ian-feb. 1918). La începutul lui 1918 s-a retras din armată și a fondat, pe 3 aprilie, un partid numit Liga Poporului, ce a avut, inițial, succes datorită popularității lui Averescu. În perioada interbelică a deținut două mandate de prim-ministru (mar. 1920 – dec. 1921; mar. 1926 – iun. 1927) și, pentru scurte intervale, portofoliile de interne (mar. – iun. 1920), industrie și comerț (nov. – dec. 1918), finanțe (mar. – iun. 1920), dar spre sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea influența sa pe scena politică românească scăzuse. Susținător al restaurației lui Carol al II-lea, a fost înaintat de rege mareșal (14 iunie 1930), el și Constantin Prezan, avansat tot atunci mareșal, fiind cei dintâi ofițeri din istoria armatei române care au avut acest grad.

 

Datare imagine: 1936

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR