Alexandru Lăpușneanu

Anii de viata: secolul XVI († 11 martie 1568)

Fiu natural al lui Bogdan III cu o boieroaică din orașul Lăpușna (de unde porecla, primită în secolul al XVII-lea), a fost ales domn, la începutul lui 1552, de boieri aflați în exil în Polonia, unde se refugiase în timpul lui Iliaș Rareș. A preluat, ca domn, numele de Alexandru, cel de botez fiind Petru. A ocupat tronul Moldovei în septembrie 1552, cu ajutor polon. În noiembrie 1561 a fost învins la Verbița de pretendentul Ioan Heraclid Despot, susținut de habsburgi, și s-a retras la Chilia. Chemat la Constantinopol, a fost exilat în Konya și apoi Alep, însă în octombrie 1563 sultanul i-a redat domnia și i-a pus la dispoziție trupe pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa (succesorul lui Despot). Fiind inițial învins, a primit noi ajutoare, dar nu mai au mai avut loc confruntări deoarece Tomșa, trădat de boieri, a fugit în Polonia. În a doua domnie, a decapitat mai mulți boieri considerați trădători. Îmbolnăvindu-se brusc, a murit pe 11 martie 1568. Cu două zile înainte, convocase sfatul domnesc, desemnându-l ca succesor pe Bogdan, fiul cel mare, și se călugărise, cu numele Pahomie. Conform tradiției, dar neprobat documentar, Alexandru Lăpușneanu ar fi fost otrăvit de soția sa, Ruxandra.

În imagine apare alături de doi dintre fii, Bogdan (dreapta) și Constantin.

Datare imagine: secolul XVI

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: frescă din biserica mănăstirii Dohiariu de pe muntele Athos

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR