Alexandru Moruzi

Anii de viata: secolul XVIII - începutul sec. XIX († 10 iulie 1816)

A domnit prima oară în Țara Românească, între ian. 1793 – sept. 1796, când țara s-a confruntat cu o epidemie de ciumă și cu foametea, situație de care domnul a profitat, potrivit cronicarului Dionisie Eclesiarhul, pentru a se îmbogăți: cumpăra grâu și porumb la preț mic și îl vindea mai scump. Pe de altă parte, a ridicat un spital pentru bolnavii de ciumă la Dudești, lângă București, și o fabrică de hârtie în satul Afumați din Ilfov. A doua domnie munteană (feb. 1799 – sept. 1799) a fost marcată de prădarea țării de către trupele lui Osman Pasvantoglu, guvernatorul Vidinului (răsculat contra sultanului Selim III în 1797), și de cererile acestuia de bani și provizii, ceea ce l-a determinat pe Moruzi să-și ceară mazilirea. În Moldova a domnit de trei ori (mar. 1792 – ian. 1793, oct. 1802 – aug. 1806, oct. 1806 – mar. 1807). În a doua domnie a reglementat, printr-un act din ianuarie 1805, obligațiile în muncă și produse ale țăranilor față de boieri și suprafața de pământ pe care aceștia trebuiau să le-o dea, în funcție de numărul de vite deținute. În Iași a făcut fântâni, s-a ocupat de podirea ulițelor și montarea de felinare. Bănuit de relații cu rușii, a fost mazilit, însă a reprimit tronul după ce Rusia a amenințat Poarta că, în caz contrar, îi va declara război. Cum războiul a început, oricum, spre sfârșitul lui 1806, Moruzi a fost mazilit în primăvara următoare. Cinci ani mai târziu, a fost trimis la galere din cauză că fratele său, Dumitrache, dragoman al Porții în timpul tratativelor de pace din 1812, a fost dovedit ca om al rușilor.

Datare imagine: secolul XVIII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: portret din colecția Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR