Alexandru Odobescu

Anii de viata: 1834 - 1895

Fiu al generalului Ion Odobescu și al Mariei Caracaș, fiica doctorului Constantin Caracaș, Alexandru Odobescu a fost elev al College de France din Paris, unde a studiat arheologia, și a urmat Facultatea de Litere de la Sorbona, fără a-și lua însă licența. Întors în țară, a fost procuror la curtea de apel din București, funcționar în ministerul cultelor și secretariatul de stat, membru al comisiei documentare, ministru ad-interim și ministru al Departamentului Cultelor și Instrucțiunii Publice (1863), comisar al României la exoziția internațională din Paris (1867), director al Teatrului Național (1874-1877), membru (1870) și secretar-general al Academiei Române (1879-1881), secretar de legație la Paris (1881-1885), director al Școlii Normale Superioare (1891-1893). A fost primul profesor care a ținut cursuri de arheologie la Universitatea din București din 1877. Una din cele mai importante lucrări ale sale în domeniul arheologiei este monografia de trei volume dedicată tezaurului de la Pietroasa, publicată între 1899-1900. A scris nuvele istorice, basme, poezii, studii de folclor, de istorie literară, eseuri, a fost autor de manuale școlare, a făcut traduceri din literatura latină și greacă. S-a sinucis pe 10 noiembrie 1895,  din cauză că, fiind căsătorit, se îndrăgostise de o altă femeie. A luat o supradoză de morfină, după ce încercase deja să se otrăvească cu laudanum, dar fusese descoperit (noaptea de 5 spre 6 noiembrie).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR