Alexandru Orăscu

Anii de viata: 30 iulie 1817, București - 16 decembrie 1894, București

După absolvirea Colegiului Sf. Sava din București, unde a urmat, în ciclul superior, un curs de matematici aplicate, Alexandru Orăscu a fost ajutor al arhitectului capitalei între 1837-1841, după care, primind o bursă din partea Eforiei Școalelor, a studiat arhitectura la Berlin și Munchen, obținând diploma de arhitect în martie 1847. Întors în țară, a participat la revoluția de la 1848, după a cărei înăbușire a trăit un timp în exil, până la urcarea pe tronul Țării Românești a lui Barbu Știrbei, care l-a numit arhitect al Craiovei (1849). În 1851 a devenit profesor de geometrie descriptivă la Colegiul Sf. Sava, iar în 1855, profesor de arhitectură și construcția șoselelor la Școala de Ofițeri din București. A fost cel care a proiectat Palatul Universității București (1837-1869), gimnaziul de băieți din Ploiești (1865-1866), Grand Hotel du Boulevard din București (1865-1871), Catedrala Mitropolitană din Iași (1880-1887), hotelul Carol I din Constanța (1879). Din 1867 a predat arhitectura la Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură, precursoarea Politehicii de azi. Între 1885-1892 a fost rectorul Universității din București. A avut și o carieră politică: a fost senator conservator și, pentru scurt timp, ministru al Instrucțiunii Publice în guvernul Ioan Em. Florescu (4-26 aprilie 1876).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR