Alexe Marin

Anii de viata: 17 august 1814, Craiova - 25 aprilie 1895, București

În contextul lipsei de cadre didactice, slătineanul Alexe Marin a fost numit în 1826, la doar 12 ani, datorită rezultatelor bune la învățătură, „profesor ajutător” la școala Ionașcu din oraș, unde fusese elev și unde a predat până în 1832. A fost apoi profesor la „clasele începătoare” la Colegiul Național din Craiova (1832-1834) și la Colegiul Sf. Sava din București (1834-1846), urmând în paralel cursurile din ciclul superior al acestui Colegiu. Între 1846-1850 a studiat la Paris, la Facultatea de Științe, cu o bursă oferită de Eforia Școalelor. După 1850, a condus un timp laboratorul de fizică și chimie al Colegiului Sf. Sava, a predat la mai multe școli superioare din București (Școala de Chirurgie, Școala de Farmacie, Școala de Agricultură), iar în 1868 a fost numit profesor de chimie, cel dintâi, la Facultatea de Științe din cadrul Universității București. S-a retras din activitatea didactică în 1893. A fost autor al mai multor manuale școlare (matematică, fizică, științe naturale). A realizat proiectul primei rafinării de petrol din România (Ploiești, 1857) și pe cel privind iluminatul public al capitalei, pentru care se utiliza combustibil produs la Ploiești.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR