Fiu al preotului Ioan Nistor (6 iulie 1847 – ?) și al Lucreției Inzulean (1856-1904, Sălsig), Aurel Nistor a  urmat cursurile Facultăţii de Drept și Științe Politice din cadrul Universității Regale Maghiare de la Budapesta în perioada 1891-1895, iar pe 30 iunie 1896 a obținut titul academic de doctor în științe juridice în cadrul aceleiași facultăți. A practicat avocatura, în special la Baia Mare. Din punct de vedere politic a fost afiliat Partidului Național Român, iar după Marea Unire, Partidului Național Liberal.

În toamna anului 1918 s-a implicat în evenimentele care au precedat Marea Unire, fiind membru al Comitetului Național Român Comitatens Satu Mare și al Consiliului Național Român Cercual Baia Mare, comandant al gărzii naționale din orașul Baia Mare și tribun al orașului, delegat al CNR Cercual Baia Mare în localitatea Satu Nou de Jos, unde a înființat, la data de 21 noiembrie 1918, CNR și Gardă Națională locală.

După Marea Unire, s-a afirmat ca un membru marcant al Partidului Național Liberal, din partea căruia a fost, în mai multe rânduri, începând cu 1922, senator de Baia Mare. În 1934 a devenit vicepreşedinte al PNL Satu Mare, poziţie confirmată la Congresul partidului din 30 mai 1935.

Între 16 noiembrie 1933-21 iunie 1934, a fost prefect al județului Satu Mare, care în timpul mandatului său a cunoscut o adevărată relansare economică şi administrativă. De asemenea, a fost primar al orașului Baia Mare între mai 1935-noiembrie 1936.

A fost căsătorit cu Cornelia Pop, născută în anul 1877 la Sighetu Marmaţiei, şi au avut împreună 3 copii: Silviu (n. 1910, devenit la rândul său avocat în anul 1937), Aurel (n. 1914), Cornelia (n. 1919).

             Idem, Primarii Orașului Baia Mare în perioada 1919-1950. Cronologie și câteva date personale, în revista „Arhivei maramureșene”, nr. 7/2014, p. 113-148.