Bogdan Petriceicu Hasdeu

Anii de viata: 26 februarie 1838, Cârstinești, Basarabia - 25 august 1907, Câmpina, jud. Prahova

S-a născut într-un sat de lângă Hotin, în Basarabia, pe atunci aflată sub stăpânire rusească. Numele de botez a fost Tadeu, dar și l-a schimbat în Bogdan, adăugând și „Petriceicu” pentru a-și marca astfel descendența din Ștefan Petriceicu, domn al Moldovei între 1672-1674, a cărui soră a fost măritată cu un boier din familia Hâjdău. B.P. Hasdeu a urmat, fără a le încheia, studii de drept la Universitatea din Harkov între 1852-1854, iar după o scurtă participare la războiul Crimeii, ca sublocotenent în armata rusă, s-a mutat, în 1856, în sudul Basarabiei, redevenit în acel an posesiune a Moldovei. În 1857 s-a stabilit la Iași, unde a predat istorie, geografie și statistică la Școala Reală, apoi istorie la Colegiul Național, și a fost custode al Bibliotecii Universitare. În 1863 a fost destituit din funcții din cauza unei nuvele considerată vulgară (Duduca Mamuca), dar i s-a oferit un post la București, în Comisia Documentară  a Mănăstirilor Închinate. În capitala țării a fost director al Arhivelor Statului (1876-1899), profesor de filologie comparativă la Facultatea de Litere și Filologie (oct. 1878 – 1900), decan al Facultății (1882-1885). De asemenea, și-a continuat activitatea editorială începută la Iași, fiind, de-a lungul timpului, director și/sau fondator al mai multor publicații periodice. A scris numeroase lucrări de istorie, literatură (proză, dramaturgie), filologie. Moartea unicei sale fiice, Iulia (în 1899, la doar 19 ani), l-a afectat profund, în ultimii ani ai vieții devenind interesat de spiritism, în încercarea de a lua legătura cu ea.

Datare imagine:

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR