Carol Davila

Anii de viata: 8 aprilie 1828, Parma, Italia – 20 august 1884, București

Francezul Carol Davila, absolvent al Școlii de Medicină și Farmacie din Angers, cu un doctorat obținut la Paris, a venit în Țara Românească în 1853, trimis de guvernul francez în urma solicitării domnitorului Barbu Știrbei de a-i fi recomandat un doctor care să conducă „Spitalul Oștirii” și să se ocupe de formarea de cadre medicale. Numit medic-șef al armatei, a înființat în 1855o „școală de mică-chirurgie sau felceri” (devenită școală de chirugie și farmacie în 1856 și Facultate de Medicină în 1869), al cărei director a fost până în 1869 și unde a predat chimia și fizica până în 1884. În 1857 a obținut recunoașterea în Franța a diplomelor emise de Școală și dreptul absolvenților de a se înscrie la Facultatea de Medicină din Paris (o înțelegere similară s-a făcut în 1858 cu Regatul Sardiniei). După 1860, a fost inspector general al Administrației generale a Serviciului Sanitar al Principatelor (până în 1864) și al Serviciului Sanitar al Armatei, membru al Eforiei Spitalelor Civile (până în 1884). A pus bazele unui serviciu de ambulanțe, a fondat Farmacia Centrală a spitalelor și Azilul Elena Doamna. A primit cetățenia română în 1866. Numit colonel de Al. I. Cuza în 1859, a avansat până la gradul de general de divizie în timpul lui Carol I.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist: autor anonim

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR