Constantin Ipsilanti

Anii de viata: secolul XVIII - începutul sec. XIX († 1816)

Fiu al lui Alexandru Ipsilanti, Constantin Ipsilanti a fost numit domn al Moldovei în martie 1799, însă această primă domnie nu a durat mult, fiind mazilit în iulie 1801. În octombrie 1802 a devenit domn al Țării Românești, la intervenția rușilor. Politica sa prorusă i-a adus mazilirea în martie 1807, turcii intenționând chiar să-l execute. Avertizat de ambasadorul rus din Constantinopol printr-un mesager, Ipsilanti a fugit din țară, refugiindu-se la Petersburg. Însă cum prin destituirea sa se încălca acordul dintre Poartă și Rusia din 1802, conform căruia domnii români erau numiți pe șapte ani, putând fi maziliți doar pentru vini grave, rușii au amenințat cu declanșarea unui război dacă Ipsilanti nu era reinstituit. Deși Poarta a revenit asupra deciziei luate, războiul a început în toamna lui 1806, iar rușii au ocupat țările române. Ipsilanti și-a reluat tronul în decembrie, primind de la ruși și conducerea Moldovei deoarece domnul acesteia, Alexandru Moruzi, fugise. La începutul lui 1807, a cerut întregii populații să depună în biserici jurământ de credință față de țarul rus. Potrivit lui Dionisie Eclesiarhul, intrând în conflict cu generalii ruși, cărora a refuzat să le dea bani, și aflând planurile lor de a-l preda turcilor, în august 1807 Ipsilanti a fugit în Rusia, unde a rămas până la moartea sa, în 1816.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: pictură în ulei din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Greciei

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR