Constantin Rădulescu-Motru

Anii de viata: 15 februarie 1868, Butoiești, jud. Mehedinți – 6 martie 1957, București

În 1892 și-a adăugat numele de „Motru” la cel de familie, în amintirea bunicului său patern, Eufrosin Poteca, fost egumen al Mănăstirii Gura-Motrului. A terminat dreptul și filozofia la București (1888, respectiv 1889), iar în 1893 a obținut un doctorat în filozofie de la Universitatea din Leipzig. Între 1894-1898 a fost bibliotecar al Fundației Universitare „Carol I”. Începând cu anul 1897 a fost conferențiar de Istoria filozofiei la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde între 1900-1940 a predat psihologie (fiind numit profesor definitiv în aprilie 1904) și al cărei decan a fost de două ori, între 1932-1935, 1935-1938. Din 1906 a ținut și un seminar de psihologie experimentală. A fost fondator al unor periodice precum „Revista de filozofie” (1923-1944), „Ideea europeană” (1900-1914), „Noua Revistă Română” (1908-1915) și al Societății de Studii Filozofice (1910). Pentru scurt timp a fost director al Teatrului Național (stagiunea 1918-1918), fiind și autor al două piese de teatru, Domnul Luca și Păr de lup, jucate în stagiunile 1909-1910, respectiv 1910-1911. Membru titular al Academiei Române din 1923, i-a fost președinte între 1938-1941. Una din cele mai cunoscute lucrări ale sale este Psihologia poporului român (1936).

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR