Cornelia Emilian

Anii de viata: 1840-1910

 

Soție a arhitectului și profesorului universitar Ștefan Emilian (1819-1889), a fost o promotoare a drepturilor femeilor, jucând un rol important în constituirea unei „Reuniuni a femeilor române pentru creșterea fetelor sărace” (1867), apoi a primei ligi a femeilor din România (1894). A fost, de asemenea, publicistă și scriitoare.

Apropiată a lui Mihai Eminescu și a surorii acestuia, Henrietta, a oferit și a strâns bani, împreună cu fiica sa, Cornelia, pentru ajutarea poetului în ultimii ani de viață, pe când era bolnav (în 1893 a fost publicată corespondența din 1887-1889 dintre Mihail și Henrietta Eminescu și Cornelia Emilian și fata ei, corespondență ce ilustrează sprijinul dat de cele două fraților Eminescu).

 

 

Doamna Cornelia Emilian este soția decedatului profesor universitar din Iași, Emilian. Născută în Ardeal, în orașul Sladna, din nobila familie de Erdely (Ardeleanu), din Transilvania, domnia sa e una din femeile care s-a ocupat mult cu îmbunătățirea soartei femeilor în țara noastră. În acest scop, a înființat în anul 1894 o ligă femeiască spre a putea scoate femeia de sub asuprirea legilor, care o opreau de a depune bani la casa de economie pe numele ei. În 1867 a înființat cea dintâi societate femeiască cu ajutorul căreia a făcut o școală profesională care poartă numele de: „prima școală profesională de fete a reuniunei femeilor române”.

A lansat liste de subscripție cu care a întreținut timp de doi ani pe nefericitul poet Eminescu, când era bolnav și în cea mai cumplită mizerie. Tot doamna Emilian a fost cea dintâi organizatoare a cantinelor școlare la Iași. Domnia sa a scris frumoase articole pline de fond la multe ziare românești. A scris „Dreptul pumnului”, concepție filosofico-socială. Acum dna Emilian pregătește un nou volum, care va purta titlul de „Câte ceva”.

E. Mustea

„Viitorul”, An 2, Nr. 60, 7 ianuarie 1908 (articol din rubrica „Scriitoarele noastre”)

 

Noi, subsemnatele, considerându imperfecțiunile sistemului nostru de învățătură pentru secsulu femeiesc, considerându neputința individuală de a-și câștiga fiecare copilă, pre lângă învățătura generală și o învățătură mai specială, care să-i poată câștiga un mijloc de trai onest și frumos, considerându, pre de altă parte, și marea miserie ce domnește în scumpa noastră patrie și toate relele ce decurgu din ea, mai cu seamă pentru secsulu nostru, ne-am determinat a forma și noi o societate pentru ajutorul și învățătura fetelor Române mai sărace și dotate cu talente deosebită și specialmente cu învățământul profesional și artistic.

Art. 1 al Statutelor Reuniunii  fondate în 1867.

„Românul”, Anul 12, 21 februarie 1868

 

Certele celor mari totdeauna se răsfrâng pe capul celor mici.

Din fericirea vieței gustă numai logodnicii.

Puterile opuse, cu cât se apropie mai mult, cu atâta le este lovitura mai grea.

Sub masca moralei multe nelegiuiri se ascund.

Respectând pe alții, pe tine te respectezi.

Beția de avere te sălbăticește, asa încât fugi de oameni și ei de tine.

Cugetări de Cornelia Emilian

„Familia”, An 27, Nr. 7, 17 februarie 1895, p. 75.

În paginile revistei ardelene „Familia” au fost publicate – pe parcursul mai multor ani. cugetări scrise de Cornelia Emilian.

Datare imagine: a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR (nr. inv. 68128)

Detinator: MNIR