Dimitrie Bolintineanu

Anii de viata: 1819, Bolintin Vale – 20 august 1872, București

Macedonean de origine, după tată, Dimitrie Bolintineanu a debutat literar în 1842, cu poezia O fată tânără pe patul morții, publicată în Curierul de ambe sexe. Între 1845-1848 s-a aflat la studii în Paris, pe cheltuiala Societății de Cultură Națională din București, care în 1847 i-a publicat primul volum, Colecții din poeziile domnului D. Bolintineanu. A participat la revoluția de la 1848, după înăbușirea căreia s-a refugiat în Franța. După o călătorie de patru ani (în care a vizitat Constantinopol, Palestina, Egipt, Macedonia), a revenit în țară în 1857, unde anul următor a fondat, la București, ziarul „Dâmbovița”, pe care l-a condus până în 1860. Între mai-iulie 1861 a fost ministru de externe în guvernul Ștefan Golescu, iar din octombrie 1863 până în iulie 1864, când a demisionat, a fost ministru al cultelor în guvernul Kogălniceanu (în mandatul său a fost înființată Universitatea din București) . Starea  de sănătate (fizică și psihică) a început apoi să i se deterioreze, la aceasta adăugându-se și probleme financiare. În aprilie 1871 a fost internat la ospiciul Pantelimon, iar, pentru a i se asigura întreținerea, mobilierul și biblioteca sa au fost scoase la licitație. A murit pe 20 august 1872. În afară de poezii și poeme istorice, a scris jurnale de călătorie, două romane (Manoil și Elena), piese de teatru, lucrări istorice (ex: Viața lui Cuza Vodă, Bătăliile Românilor, Viața și faptele lui Ștefan cel Mare), publicistică

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR