Dimitrie Cantemir

Anii de viata: 26 octombrie 1673 - 21 august 1723

A fost ales domn al Moldovei de boieri, în martie 1693, după moartea tatălui și a fost recunoscut de turci, dar în aprilie Constantin Brâncoveanu a obținut înlocuirea lui cu ginerele său, Constantin Duca. A primit din nou domnia în toamna lui 1710. În contextul izbucnirii, în noiembrie, a unui război ruso-turc, a început tratative cu rușii, încheind în aprilie 1711, la Luțk, printr-un reprezentant, un tratat secret cu țarul Petru cel Mare, conform căruia Moldova trecea de partea rușilor și, în schimb, era pusă sub protecția Rusiei, își păstra hotarele, iar Cantemireștilor le era recunoscută domnia ereditară. După înfrângerea rușilor în bătălia de la Stănilești (iulie 1711), Dimitrie Cantemir s-a refugiat în Rusia, unde a primit un domeniu și titlul de principe, iar mai târziu a devenit consilier intim al țarului și membru al Senatului rus. A fost un mare cărturar, care a scris lucrări de istorie a Moldovei și Imperiului Otoman (Descriptio Moldaviae și Hronicul vechimii româno-moldo-valahilor, Viața lui Constantin Cantemir, Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), abordând însă și alte subiecte (a scris un roman alegoric, Istoria hieroglifică, o carte despre muzica otomană și alta despre religia islamică, două cărți filozofice, dintre care Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea este considerată prima lucrare filozofică românească).

Datare imagine: Sfârșitul sec. XVII

Fotograf / Artist: Atribuit lui Jean-Baptiste van Mour

Atelier / Editura:

Sursa foto: Tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR