Fotografie de epocă – Mamă și fiică

Anii de viata:

Nr. inventar: 367125

Scumpa şi nepreţuita mea măiculiţă, după atâta aşteptare <în care> în cea mai mare desnădejduire mă aflam, neavând nici o ştire de dumneata, la 18 octombrie primii scumpa dumitale scrisoare. Am sărutat-o, am udat-o cu lacrimi de bucurie, iar citind-o şi văzând toate cele scrise, nu poci să-ţi descriu întristarea sufletului meu şi durerea care simţeam şi până acum simţ şi voi simţi până când voi veni lângă dumneata să te văz, să mai trăesc cu dumneata. Dacă s-ar putea, aş zbura să viu să te văz, arde sufletul meu ca să te văz, scrisoarea ta o ţiu la inimă şi nu trece un ceas, un minut, ca să n-o citesc şi să o ud cu lacrimi. Şi ziua şi noaptea rog pe milostivul Dumnezeu ca să-ţi dea sănătate şi să mă învrednicească să poci veni mai curând să te văz şi să mor lângă dumneata. Crede-mă, scumpa şi nepreţuita mea măiculiţă, că depărtarea de dumneata îmi împuţinează viaţa şi sănătatea mea nu este de lăudat în ţară străină şi departe de dumneata; aşa a fost soarta mea. Scumpa mea măiculiţă, te rog, te rog din suflet, nu pierde nădejdea de la milostivul Dumnezeu, că mila Lui este mare. O să-ţi dobândeşti sănătatea, nu te va lăsa. Nu te deznădăjdui, nădăjduiesc că curând o putem să ne înlesnim să venim să te vedem. Cine nădăjduieşte şi toată credinţa către milostivul Dumnezeu <pune>, nu este perdut.

Fragment dintr-o scrisoare datată „26 octombrie 1859”, adresată de Elena Sadovsky (stabilită în Rusia, cu soțul ei, ofițerul Nicanor Sadovsky, cu care s-a căsătorit în 1852) mamei sale, Marghioala Bengescu – Document în limba română cu alfabet chirilic, ce se află în patrimoniul MNIR (nr. inventar 353647, Depozit Manuscrise și Tipărituri I – Epocă Modernă)

Datare imagine: a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Fotograf / Artist: „Mayer and Gerstl Fotografi”, București

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca Muzeului Național de Istorie a României

Detinator: MNIR