Gheorghe Bibescu

Anii de viata: 1804 – 1 iunie 1873, Paris

Gheorghe Bibescu a fost ales domn al Țării Românești pe 20 decembrie 1842/1 ianuarie 1843. În timpul domniei sale a fost desființată robia țiganilor statului și ai Bisericii, s-a încheiat o convenție cu Moldova pentru „ștergerea vămilor și hotarelor” dintre cele două Principate, s-a votat o lege a instrucțiunii publice ce prevedea înființarea în București a unei instituții de învățământ superior, a unei facultăți de drept, a unei școli pentru pregătirea ofițerilor și a unui pensionat de fete, s-au construit drumuri și poduri. Între 1844-1846 a domnit fără Adunarea Legislativă, dizolvată din cauza refuzului de a aproba unele măsuri (în special, concesionarea exploatării minelor statului unui inginer rus numit Trandafiloff). După izbucnirea revoluției de la 1848 în București, Bibescu a aprobat pe 11/23 iunie „Proclamația de la Islaz” (noua constituție) și formarea unui nou guvern, însă două zile mai târziu a abdicat și s-a refugiat în Transilvania și apoi Paris. A revenit în țară în 1857, fiind ales în septembrie deputat de Dolj în adunarea ad-hoc a Țării Românești.  În 1859 a fost unul din candidații la tronul Țării Românești.

Datare imagine: secolul XX (reproducere după o tapiserie)

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR