Gheorghe Duca

Anii de viata: secolul XVII († aprilie 1685)

Gheorghe Duca, grec de origine, a devenit domn al Moldovei în septembrie 1665, după moartea lui Eustratie Dabija, fiind susținut de soția acestuia și soacra sa, Dafina. Acuzat pe nedrept de trădare (marele vizir îl pusese să pretindă că e interesat de o alianță cu țarul Moscovei, pentru a-l prinde în capcană pe hanul tătarilor), a fost însă mazilit în mai 1666. În a doua domnie (nov. 1668- aug. 1672), s-a confruntat cu o revoltă a locuitorilor din ținuturile Orhei, Soroca și Lăpușna, nemulțumiți de numărul mare de greci din anturajul său. Nevoit să se retragă la sud de Carpați, a înăbușit apoi răscoala cu ajutorul tătarilor. În același an (1672), reclamațiile unor boieri i-au adus mazilirea de către sultanul Mehmed IV, aflat în trecere prin Moldova în timpul unei campaniii contra Poloniei. În noiembrie 1674 a fost numit domn în Țara Românească, unde s-a menținut până în noiembrie 1678, când, în urma uneltirilor lui Șerban Cantacuzino, a fost mutat în Moldova. În 1681, sultanul l-a numit și hatman al cazacilor. A participat în 1683 la asediul Vienei. În lipsa sa, țara a fost invadată de predecesorul lui, Ștefan Petriceicu, cu sprijin polonez. Întors în Moldova, Duca-vodă a fost luat prizonier de un detașament polonez (ianuarie 1684) și dus în Polonia. A murit în aprilie 1685, după ce a făcut un atac de apoplexie aflând că banii trimiși de soția sa pentru a-l răscumpăra fuseseră opriți în Transilvania.

Datare imagine: secolul XVII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: frescă din biserica mănăstirii Cetățuia, de lângă Iași

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR