Grigore Dimitrie Ghica
Anii de viata: 1765 – 16 octombrie 1834
Grigore Dimitrie Ghica, nepot de frate al lui Grigore III Ghica, a fost numit domn al Țării Românești în vara lui 1822, când Poarta a acceptat restabilirea domniilor pământene în Principate. Una din cele mai importante măsuri luate a fost, în martie 1823, trecerea mănăstirilor închinate din conducerea clericilor greci în cea a clericilor români, măsură anulată însă în 1827, la cererea Porții, în urma presiunii exercitate asupra acesteia de către Rusia, apărătoarea intereselor grecilor. Acuzat de nepotism și fiindu-i imputată venalitatea unora dintre marii săi dregători, Grigore Dimitrie Ghica s-a confruntat cu opoziția unei părți a boierimii, atât a celei din țară, cât și a boierilor refugiați în Transilvania în 1821. În vara lui 1826, la instigarea celor din urmă, s-a încercat înlăturarea domnului, dar răscoala a fost înăbușită, liderii fiind prinși și spânzurați. După încheierea convenției de la Akkerman (toamna lui 1826), ce prevedea, referitor la Principate, printre altele, obligativitatea domnilor de a se ocupa de reorganizarea internă a statelor conduse, prin elaborarea unor regulamente, Grigore Dimitrie Ghica a numit în acest scop un comitet, care nu a ajuns însă la nici un rezultat. Pe 28 aprilie/10 mai 1828, după izbucnirea unui nou război ruso-turc, Grigore Dimitrie Ghica a renunțat la tron, părăsind capitala înainte de sosirea rușilor, ce au ocupat ambele Principate. Ajuns din urmă de un ofițer rus, a fost convins să rămână în țară.
Datare imagine: secolul XIX
Fotograf / Artist: autor anonim
Atelier / Editura:
Sursa foto: tablou din colecția MNIR
Detinator: MNIR