Ioan Bianu

Anii de viata: 8 septembrie 1856, Făget, jud. Alba – 13 februarie 1935, București

Licențiat în filozofie și litere al Facultății de Litere din București, a predat limba și literatura română la Colegiul Sf. Sava din capitală de la 1881 până în 1901, când fost numit, prin decretul regal 3951 din 21 decembrie, profesor de istoria literaturii române în cadrul Facultății de Litere a Universității București. În 1884 a devenit arhivist-bibliotecar al Bibliotecii Academiei Române, al cărei director a fost între 1884-1935. A fost unul dintre editorii colecției Bibliografia Românească Veche (1903-1912) și ai Catalogului Manuscriptelor Românești (1907-1913), a scris numeroase lucrări, articole și studii de folclor, filologie, istorie literară, istorie a României. În 1902 a fost ales membru titular al Academiei Române, al cărei președinte a fost între 1929-1932. Ca membru al Partidului Național Liberal, a fost ales prima oară în Parlament în 1895.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR