Ioan Maiorescu

Anii de viata: 1811, Bucerdea, jud. Alba - 4 septembrie 1864, Craiova, jud. Dolj

Numele său de familie adevărat era „Trifu”, pe care și l-a schimbat la un moment dat în „Maiorescu”, pentru a-și evidenția înrudirea, pe linie maternă, cu Petru Maior. A studiat teologia în Transilvania (Blaj și Cluj), Ungaria (Pesta) și Austria (Viena). Între 1836-1837 a fost profesor la școala primară din Cerneț, director al gimnaziului din Craiova și profesor la seminarul Socola din Iași. În 1847 a fost numit inspector al școlilor din Țara Românească, iar în timpul revoluției de la 1848 guvernul provizoriu l-a trimis ca reprezentant diplomatic la Frankfurt, Pesta și Viena. Până pe la 1856 a lucrat în cadrul ministerului de justiție din Viena și a fost redactor al „Foii legilor imperiale”. Revenit în Țara Românească după o călătorie în peninsula Istria (vestul Croației), a fost director al Eforiei Școlilor între 1859-1861. În 1863 a fost numit, odată cu înființarea Școlii Superioare de Litere (viitoarea Facultate de Litere), profesor de Istoria Românilor și Istoria Literaturii Române în cadrul acestei instituții, unde a predat din decembrie 1863 până la moartea sa, în septembrie 1864. În urma călătoriilor în Istria (a mai efectuat una după 1860), a scris un Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, publicat postum, în 1874. A fost tatăl lui Titu Maiorescu.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: arhiva revistei „Istorie și Civilizație”

Detinator: MNIR