Ioan Manu

Anii de viata: 24 aprilie 1803- 29 noiembrie 1874

Descendent al unei familii fanariote stabilite în Țara Românească în secolul al XVIII-lea, a ocupat diverse funcții administrative începând cu 1829, mai întâi la Giurgiu (ispravnic, otcârmuitor), apoi, din 1833, la București (vornic, secretar al sfatului domnesc, agă). A organizat, în capitală, primul corp de pompieri și, datorită modului în care a gestionat incendiul izbucnit în 1847, i-a fost acordată „Sabia de Onoare” a Bucureștiului. Sub Barbu Știrbei a fost ministru de externe (postelnic) și de interne (mare vornic). Din 1858 a fost unul din cei trei caimacami care au condus Țara Românească până la alegerea ca domn a lui Cuza. În 1859 s-a retras din politică, dar în vremea lui Carol I a fost parlamentar. A deținut moșii în fostul județ Vlașca.

Datare imagine: nedatat

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR