Ion Ghica

Anii de viata: 12 august 1816, București – 22 aprilie 1897, Ghergani, jud. Dâmbovița

Absolvent al Facultăților de Litere și Științe de la Sorbona, precum și al Școlii de Mine din Paris, după întoarcerea în țară a fost profesor la Academia Mihăileană din Iași între 1842 și 1844 (a predat „Mineralogie, geometrie și geologie” și „Economie politică”). În 1848 a participat la revoluția din Muntenia (pregătită prin activitatea societății secrete „Frăția”, printre ai cărei fondatori s-a numărat), ca trimis la Constantinopol al comitetului (ulterior, guvernului) revoluționar. După înăbușirea revoluției, a rămas în capitala otomană, fiind numit în 1854 guvernator de Samos și primind în 1856 titlul de „bey”. A revenit în țară în 1857. Sub Cuza, a fost de două ori prim-ministru (mar. – apr. 1859, Moldova; oct. 1859 – mai 1860, Țara Românească) și la fel sub Carol I (feb. – mai 1866, iul. 1866 – feb. 1867), când a fost și ministru de externe (dec. 1871 – mar. 1871). Între 1877 – 1881, a fost director al Teatrului Național, după care a revenit în politică, fiind ministru plenipotențiar al României la Londra până în 1890. În 1874 a devenit membru titular al Academiei Române, al cărei președinte a fost de trei ori (1876-1882, 1890-1893, 1894-1895).

Datare imagine: 1837-1841

Fotograf / Artist: Boutibonne, Charles Edouard (Pesta, 1816- Wilderswil, 1897)

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR