Marcel Romanescu

Anii de viata: 11 octombrie 1897 - 1956

Diplomat și poet român, fiu al lui Nicolae Romanescu, de mai multe ori primar al Craiovei la sfârșitul secolului al-XIX-lea și în prima parte a celui următor. În perioada interbelică a fost secretar de legație la Varșovia, Haga, Madrid, Belgrad, însărcinat cu afaceri la Cairo, consilier de legație la Copenhaga.

Debutul literar și l-a făcut în 1913, în revista „Capitala”, iar primul volum de poezii i-a apărut zece ani mai târziu (Isvoare limpezi).  Între 1926-1928 a fost director al revistei literare „Flamura” din Craiova.

Toamnă pe fiord

Miros de brad, miros de brad,

Miros de frunze care cad,

Miros de toamnă despletită,

Miros de mare răsvrătită,

Miros de brad.

 

Cântări adânci, cântări adânci,

Cântări de valuri peste stânci,

Cântări de crengi ce cresc în șopot

Și-adorm al gândurilor ropot,

Cântări adânci.

 

Răcoarea spumelor ce cad,

Amarul acelor de brad

Și gustul ierbii presărate

Cu stropul apelor sărate,

Când spume cad.

 

Vibrează-n vânt, vibrează-n vânt,

Vibrează ultimul meu cânt,

Vibrează-al soarelui răsuflet

În infinitul unui suflet,

Cu ultimul lui cânt.

 

„Luceafărul. Revistă pentru literatură și artă”, Anul XIV, Nr. 19, 15 octombrie 1919, p. 402

Datare imagine: prima parte a secolului al XX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR