Matei Basarab

Anii de viata: ca. 1588 - 9 aprilie 1654

Matei Basarab, care sub Leon Tomșa (1629-1632) se refugiase în Transilvania, a pătruns în Țara Românească după mazilirea acestuia, fiind ales domn de boieri în august 1632, deși Poarta îl numise deja pe Radu Iliaș. După ce l-a învins pe Radu Iliaș în octombrie, a călătorit la Constantinopol, unde a obținut recunoașterea domniei de către sultan (ianuarie 1633). A avut conflicte cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, care a încercat de două ori (1637, 1639) să îi ia tronul, cu sprijinul turcilor, fără a reuși însă să îl înlăture. Cei doi s-au împăcat în 1644, după moartea fiului lui Vasile Lupu (pe care vrusese să îl impună în Țara Românească), dar după 1648 domnul Moldovei și-a reluat intrigile. De aceea, Matei Basarab și Gheorghe Rakoczi II, principele Transilvaniei, l-au susținut împotriva sa pe logofătul lui, Gheorghe Ștefan. După ce Vasile Lupu și-a alungat rivalul cu ajutorul cazacilor, a atacat Țara Românească, dar a fost învins în bătălia de la Finta (16/17 mai 1653). După această victorie, Matei Basarab s-a confruntat cu suferințele provocate de o rană căpătată la Finta și cu o răscoală a pedestrașilor (dorobanți și seimeni – mercenari albanezi), ce voiau să le fie plătite sumele promise înainte de războiul cu Vasile Lupu și cazacii. Înăbușită cu ajutor transilvănean, răscoala a reînceput în toamnă. Anul următor, Matei Basarab, un domn care a sprijinit Biserica și cultura (a fost un mare ctitor, iar în timpul său s-au tipărit multe lucrări religioase, și nu numai, în traducere română), a murit.

Datare imagine: 1643

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: miniatură din Evangheliarul grec tipărit în 1643 pentru mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR