Mihail Kogălniceanu

Anii de viata: 6 septembrie 1817, Iași - 1 iulie 1891, Paris

Mihail Kogălniceanu a studiat între 1835-1838 la Paris și Berlin, unde fusese trimis de domnitorul Mihail Sturdza, împreună cu fiii săi. Întors în țară, a scos, succesiv, mai multe publicații periodice, printre care „Dacia Literară” (ian.-iun. 1840), cunoscută pentru articolul-program din primul număr, prin care se încuraja crearea unei literaturi naționale. Între 1843-1844 a fost profesor de istorie la Academia Mihăileană. A participat, în 1848, la mișcarea revoluționară din Moldova. Susținător al unirii Principatelor, a publicat între 1855-1856 și 1858-1860, „Steaua Dunării”, organul de presă al mișcării unioniste din Moldova. Sub Cuza a fost prim-ministru (oct. 1863-ian. 1865, perioadă în care s-au realizat reforma agrară, cea electorală, secularizarea averilor mănăstirești), iar sub Carol I a fost ministru de externe în 1876 (aprilie-iulie) și în timpul războiului pentru independență. În 1878 a fost, împreună cu Ion C. Brătianu, delegat al României la Congresul de la Berlin, unde a prezentat și argumentat dezaprobarea guvernului român față de cedarea sudului Basarabiei către Rusia. S-a numărat, pe plan politic, printre fondatorii PNL. Membru al Academiei Române din 1868, a fost președintele său între 1887-1890. Pe lângă activitatea editorială și scrierile istorice, dintre acestea din urmă primele trei fiind publicate în 1837 la Berlin, a tradus și tipărit vechile cronici ale Moldovei (3 volume, 1845, 1846 și 1852) și a scris texte literare (proză și piese de teatru).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR