Neagoe Basarab, Despina Milița și copiii lor

Anii de viata: ca. 1495 - 1521

Neagoe Basarab, domn al Țării Românești între 1512-1521, ce se declara fiu al lui Basarab cel Tânăr Țepeluș (unii istorici considerând că a fost copil nelegitim făcut cu Neaga Craiovescu, iar alții, că tată i-a fost, de fapt, soțul Neagăi, Pârvu Craiovescu), a preluat tronul în ianuarie 1512, cu ajutorul boierilor Craiovești și al lui Mehmet Mihaloglu, beiul de Nicopole, unde el și Craioveștii se refugiaseră în toamna lui 1511, după ce intraseră în conflict cu fostul domn, Vlad cel Tânăr. A avut o domnie pașnică, în afară de încercările (eșuate) ale unor pretendenți de a-l înlocui. Datorită activității pe plan religios (a ctitorit, printre altele, mănăstirea Curtea de Argeș și catedrala mitropolitană din Târgoviște, a restaurat biserici și mănăstiri din țară, a sprijinit financiar mănăstirile de pe muntele Athos, patriarhia de la Constantinopol, dar și multe alte lăcașuri religioase din Grecia, Asia Mică, Muntele Sinai), a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în 2008. I se atribuie paternitatea primei scrieri parenetice din literatura română, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie.

Neagoe Basarab a fost însurat cu Despina-Milița, fiică a lui Ioan Brancovici, ultimul despot al Serbiei provenit din familia Brancovici (1496-1502). Au avut șase copii: Ion, Petru, Anghelina (toți trei au murit de mici), Teodosie (ca.1505-ianuarie 1521), Ruxandra (a fost măritată cu doi domni ai Țării Românești, mai întâi cu Radu de la Afumați și apoi cu Radu Paisie) și Stanca (a fost soția lui Ștefăniță, fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb și domn al Moldovei între 1517-1527). După moartea soțului, Despina s-a retras la Sibiu cu cele două fiice. A revenit în Țara Românească în timpul domniei lui Radu Paisie. S-a călugărit, cu numele Platonida, la schitul Ostrov, dar după mazilirea lui Radu Paisie (1545) s-a întors în Sibiu, unde a murit în 1554.

Biserica Mănăstirii Argeș, ctitorie a lui Neagoe Basarab, a fost sfințită pe 15 august 1517. Pictura interioară, realizată, în vremea lui Radu de la Afumați, ginerele și succesorul lui Neagoe Basarab, de către „Dobromir de la Târgoviște”, al cărui nume apare în inscripția de sub portretul votiv al lui Radu de la Afumați, a fost finalizată în 1526.

Între 1875-1886, biserica a fost restaurată sub coordonarea arhitectului francez  André-Emile Lecomte du Noüy (1844-1914). Cu acea ocazie, frescele de secol XVI au fost înlăturate de pe pereți și înlocuite cu picturi în ulei. Doar câteva s-au păstrat, fiind duse la Muzeul de Antichități din București: inscripţia în care este menţionat Dobromir, tabloul votiv al lui Neagoe Basarab, cu doamna Despina şi cei şase copii, şi cel al lui Radu Afumaţi cu soţia sa, Ruxandra, frescele reprezentându-i pe Radu Paisie şi fiul său, Marcu, Mircea cel Bătrân, Radu cel Mare, Maica Domnului, Iisus Hristos, Ioan Botezătorul, Arhanghelul Mihail, Sf. Nicolae, Sf. Iacov Persul, sfinţii militari Dimitrie, Gheorghe, Artemie, Mercurie, Eustaţie Plachida, Areta, Teodor Tiron, Agapie, Procopie, Lup, Sozont, Mamant, Nestor, Prov, doi sfinţi neidentificaţi, Sf. Ana cu Maica Domnului, Sf. Elisabeta cu Sf. Ioan Botezătorul, prorocul Solomon, câteva fragmente cu îngeri în zbor şi un fragment ce se presupune că înfăţişează chipul cneazului Lazăr. După transformarea Secţiei Ecleziastice a Muzeului de Antichităţi în Muzeul de Artă Religioasă (1935), frescele au fost transferate în sediul acestuia, din Palatul Kretzulescu, iar din 1953 au făcut din galeria de artă religioasă veche a Muzeului Naţional de Artă, înfiinţat în 1950 în clădirea fostului palat regal. În prezent, majoritatea frescelor se află la Muzeul Naţional de Artă, în afară de două, care sunt în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (celebrul portret votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale şi portretul domnitorului Radu cel Mare), fragmentele cu îngeri, ce se găsesc în muzeul mănăstirii Argeşului şi presupusul portret al cneazului Lazăr, depozitat în palatul episcopiei Râmnicului (http://www.capodopere2019.ro/portret-votiv-neagoe-basarab-ro.html).

Datare imagine: secolul al XVI-lea

Fotograf / Artist: Dobromir de la Târgoviște

Atelier / Editura:

Sursa foto: Depozitul de Artă Plastică din cadrul MNIR

Detinator: MNIR