Nicolae Titulescu

Anii de viata: 4 martie 1882, Craiova – 17 martie 1941, Cannes

Fiu al unui magistrat, Nicolae Titulescu a studiat dreptul la Sorbona, Paris (1900-1904), obținându-și doctoratul în 1905. Întors în țară, a fost suplinitor și apoi titular la catedra de drept civil a Facultății de Drept din Iași până în 1910, când s-a transferat la București, unde a ținut cursuri până în 1931. În 1908 a devenit membru al Partidului Conservator Democrat, pe ale cărui liste a fost ales deputat de Romanați în 1912, intrând astfel în viața politică a țării. Ulterior, a fost de câte două ori ministru de finanțe (iul. 1917 – ian. 1918, iun. 1920 – dec. 1921) și ministru de externe (nov. 1927 – aug. 1928, oct. 1934 – aug. 1936). Cariera diplomatică și-a început-o ca prim-delegat al României la Conferința de Pace de la Paris (1920), unde a semnat, împreună cu Ioan Cantacuzino, tratatul de la Trianon. A fost apoi delegat permanent al României la Liga Națiunilor (din 1924), reprezentant permanent al țării în Consiliul Ligii Națiunilor (din 1928); președinte al adunării Ligii Națiunilor (1930-1932), ministru plenipotențiar la Londra (1921 -1927, 1928 – 1932). În anii ’30 a jucat un rol important în aderarea României la Mica Înțelegere și Înțelegerea Balcanică. Din cauza politicii de apropiere de Uniunea Sovietică, în scopul menținerii păcii în Europa, a fost înlăturat din funcția de ministru de externe în august 1936, sub pretextul unei remanieri guvernamentale. A locuit, până la sfârșitul vieții (1941), în exil, mai întâi în Elveția și apoi în Franța.

Nicolae Titulescu în uniformă de diplomat.

Datare imagine: 1922-1932

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR