Regele Carol al II-lea

Anii de viata: 3 octombrie 1893, Sinaia – 3 aprilie 1953, Estoril, Portugalia

Principele Carol a fost întâiul născut al regelui Ferdinand și reginei Maria. A fost însurat cu principesa Elena a Greciei (între 1920 și 1928, când au divorțat), cei doi având un singur copil, principele Mihai. Moștenitor al tronului regatului român, a renunțat de două ori la drepturile de succesiune, în 1918, când s-a căsătorit cu Ioana Zizi Lambrino (căsătorie ulterior anulată), și în 1925, când a părăsit țara pentru a fi alături de amanta sa, Elena Lupescu. Cu toate acestea, a revenit în țară în vara lui 1930, convingând o parte a clasei politice să accepte proclamarea sa ca rege pe 8 iunie. A avut o domnie autoritară, iar prin noua constituție din februarie 1938, în care prerogativele regelui erau sporite, a impus un regim de dictatură regală. În plus, în martie 1938 a emis un decret prin care partidele politice erau dizolvate, fiind înlocuite ulterior cu un partid unic, din care făceau parte susținătorii lui Carol al II-lea (Frontul Renașterii Naționale). A fost nevoit să abdice pe 6 septembrie 1940, din cauza protestelor izbucnite în țară după ce Basarabia și nordul Bucovinei au fost cedate URSS (în urma notelor ultimative trimise de aceasta pe 26 și 27 iunie), iar, prin Dictatul de la Viena (30 august), Cadrilaterul și nord-vestul Ungariei au fost cedate Bulgariei și, respectiv, Ungariei. Până în 1953, când a murit, a trăit în exil, mai întâi în Mexic, apoi Portugalia. Pe 3 iunie 1947 s-a însurat cu Elena Lupescu.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: arhiva revistei „Istorie și Civilizație”

Detinator: MNIR