Regina Elisabeta

Anii de viata: 29 decembrie 1843, castelul Monrepos, Neuwied – 2 martie 1916, București, România

Elisabeth Pauline Ottilie Luise, fiică a principelui de Hermann de Wied şi a principesei Maria de Nassau, a devenit în 1869 soția principelui Carol, domnitorul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei. În 1881, la 4 ani după obținerea independenței țării față de Poartă, cei doi au fost încoronați ca rege și regină ai României. Au avut o singură fiică, Maria, născută în 1870, dar care a murit în 1874, de scarlatină.

„… Mica principesă își începu studiile în castelul părintesc de la Neuwied, la vârsta de opt ani. Institutoare și profesoare bine alese îi deteră cunoștinșele generale și apoi o introduseră în tovărășia marilor scriitori ai omenirii. Curând începu să învețe limbi străine cu un profesor special și dovedi într-aceasta o înlesnire firească cu adevărat prețioasă și rară. Franceza și engleza îi fură îndată familiare, astfel că putu să citească în original pe Corneille, pe Racine, pe Shakespeare. Limba latină o atrase ca și o limbă vie și, cu prodigioasa-i memorie, M.S. recită și azi cu înlesnire versuri din poeții romani. Biografii ne spun că în aceeași vreme a învățat singură limba italiană”.

„Albina”, Anul XII, nr. 12, 16 decembrie 1913 (număr dedicat reginei Elisabeta, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani)

 

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR