Titu Maiorescu

Anii de viata: 15 februarie 1840, Craiova – 18 iunie 1917, București

Doctor în filozofie (Geissen, 1859), a fost profesor universitar de filozofie la Iași (1863 – 1872) și apoi București (1884-1909) și rector al ambelor universități (1863-1867 – Iași; 1892-1897 – București). Ca om politic, a fost membru al Partidului Conservator. A fost în mai multe rânduri membru al Parlamentului, a avut câte un mandat la ministerele Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, Lucrărilor Publice, Justiției și Externelor și trei la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice(apr. 1874 – ian. 1876, mar. 1889, nov. 1889 – feb. 1891), a fost prim-ministru al României (martie 1912 – decembrie 1913). Pe plan literar, a fost întemeietorul societății literare „Junimea” și a scris studii de critică literară. S-a numărat printre fondatorii Academiei Române.

„Dezinteresarea lui exemplară, aversiunea de compromisuri și de complicități cu subiectivismul, echilibrul perfect al judecății și măsura în faptă au contribuit toate împreună să-i procure un prestigiu și o autoritate de care nu s-a bucurat poate nici unul din contemporanii săi”.

Ioan Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR