Tudor Vladimirescu

Anii de viata: 1780 - 27/28 mai 1821

A învățat carte în casa boierului Ioan Glogoveanu din Craiova, devenind mai târziu administrator al moșiei acestuia. A luptat, în cadrul trupelor de panduri, în războiul ruso-turc dintre 1806-1812, obținând gradul de locotenent și fiindu-i conferit Ordinul Sf. Vladimir clasa a III-a. A primit rang boieresc (de mare clucer) de la domnitorul Constantin Ipsilanti, devenind ulterior sluger, iar între 1806-1820 a fost vătaf de plai la Cloșani. După moartea domnului Alexandru Suțu (ianuarie 1821), a organizat, cu acordul a trei boieri din Comitetul de Oblăduire – desemnat să conducă provizoriu țara -, o răscoală care, potrivit Proclamației de la Padeș (23 ianuarie), trebuia să ducă la înlăturarea de către sultan a „căpeteniilor bisericești și politicești” ce „ne sug sângele”.Tudor Vladimirescu a strâns trupe și s-a îndreptat spre București, unde a ajuns pe 20 martie, stabilindu-și tabăra la Cotroceni. El s-a retras din capitală pe 16 mai, după aproape două luni în care fusese, practic, domn, din cauza intrării în țară a trupelor otomane trimise împotriva eteriștilor (revoluționari greci conduși de Alexandru Ipsilanti – lider al societății secrete „Eteria”, care urmărea eliberarea Greciei de sub stăpânirea otomană -, ce pătrunseseră în Moldova și înaintaseră până la București). La sfârșitul lui mai, Vladimirescu a fost prins la Golești, prin trădare, și asasinat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti, a cărui mișcare o susținuse inițial.

Datare imagine:

Fotograf / Artist: Theodor Aman

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR