V.A. Urechia

Anii de viata: 15 februarie 1834, Piatra Neamț - 22 noiembrie 1901, București

Născut în Piatra Neamț în 1834, Vasile Alexandrescu Urechia a studiat, după absolvirea Academiei Mihăilene din Iași, în Franța și Spania. La întoarcerea în Iași (1862), a devenit profesor de literatură clasică și română la Facultatea de Filozofie din Iași. Din iulie 1864, s-a mutat în București, unde a fost profesor de istorie și literatură română la Universitatea din București până la moartea sa, în 1901. Pe plan cultural, s-a numărat printre fondatorii Ateneului Român și ai Societății Literare Române (Academia Română), a fost președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea tuturor Românilor între 1893-1897 și al Societății Macedo-Române între 1892-1901. A fost colaborator al mai multor reviste și fondator al unui ziar unionist, „Zimbrul și vulturul”, care a funcționat în 1858, iar în calitate de scriitor a fost autor de lucrări istorice – cele mai importante fiind Istoria românilor (14 vol) și Istoria școalelor de la 1800 la 1864 (4 vol.) – și literare – nuvele, poezii, piese de teatru, romane (Logofătul Baptiste Veleli – primul roman istoric din literatura română, Coliba Măriucăi – ambele din 1855). A avut și o carieră politică, fiind de mai multe ori membru al Parlamentului, ca deputat sau senator de Covurlui, și ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor (aprilie – iunie 1881, iunie 1881 – august 1882).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR