Vasile Alexandrescu-Urechia
Anii de viata: 15 februarie 1834 - 22 noiembrie 1901
Născut în Piatra Neamț în 1834, Vasile Alexandrescu Urechia a studiat, după absolvirea Academiei Mihăilene din Iași, în Franța și Spania. La întoarcerea în Moldova (1862), a devenit profesor de literatură clasică și română la Facultatea de Filozofie din Iași. Din iulie 1864, s-a mutat în București, unde a fost profesor de istorie și literatură română la Universitatea bucureșteană până la moartea sa, în 1901. Pe plan cultural, s-a numărat printre fondatorii Ateneului Român și ai Societății Literare Române (Academia Română), a fost președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea tuturor Românilor între 1893-1897 și al Societății Macedo-Române între 1892-1901. A fost colaborator al mai multor reviste și fondator al unui ziar unionist, „Zimbrul și vulturul”, care a funcționat în 1858. În calitate de istoric, a fost autor al numeroase lucrări, cele mai importante fiind Istoria românilor (14 vol) și Istoria școalelor de la 1800 la 1864 (4 vol). A scris, de asemenea, literatură: nuvele, poezii, piese de teatru, romane (Logofătul Baptiste Veleli – considerat de unii critici literari primul roman istoric din literatura română, Coliba Măriucăi – ambele din 1855). A avut și o carieră politică, fiind de mai multe ori deputat sau senator de Covurlui, precum și ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor (aprilie – iunie 1881, iunie 1881 – august 1882).
Nr. inventar: 32672
Datare imagine: secolul XIX
Fotograf / Artist:
Atelier / Editura:
Sursa foto: Fototeca MNIR
Detinator: MNIR