Vasile Goldiș

Anii de viata: 12 noiembrie 1862, satul Mocirla, jud. Arad – 10 februarie 1934, Arad

Absolvent, în 1886, al Facultății de Litere și Filozofie din Budapesta, și-a început cariera didactică la Caransebeș, ca profesor de istorie și limba latină la Preparandie (până în 1889), după care a predat la gimnaziul ortodox din Brașov (1889 – 1901). Din 1901, și-a desfășurat activitatea în Arad, unde a fost profesor și director la Liceul de Fete (1901-1905), secretar al Episcopiei Ortodoxe, director al ziarului „Românul” și al Tipografiei Concordia (1911-1916). În 1918 a fost implicat în demersurile românilor ardeleni vizând eliberarea Transilvaniei și unirea cu România, idei exprimate în Manifest către popoarele lumii, publicat pe 18 noiembrie. A citit, în cadrul Marii Adunări de la Alba Iulia, de pe 1 decembrie 1918, rezoluția de unire, fiind apoi ales ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent, organismul ce a administrat Transilvania până în aprilie 1920. A fost, de asemenea, președintele delegației ce a prezentat regelui Ferdinand actul de unire. Pe plan politic, a fost membru al Partidului Național Român (din 1893), deputat în parlamentul de la Budapesta (1906-1910), iar, în perioada interbelică, ministru de stat (dec. 1918 – nov. 1919) și ministru al Cultelor și Artelor (mar. 1926 – iun. 1927). Între 1923 – 1932. a fost președinte al ASTREI, primind în 1927 o diplomă de membru pe viață al asociației. A fost autorul mai multor manuale de istorie națională și universală, de geografie și drept constituțional, cărți destinate școlilor populare românești din Ardeal.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: arhiva revistei „Istorie și Civilizație”

Detinator: MNIR