Vintilă I.C Brătianu

Anii de viata: 3 septembrie 1867, Florica, jud. Argeș – 21 decembrie 1930, Mihăiești, jud. Vâlcea)

Al treilea și cel mai mic fiu al lui Ion C. Brătianu, a fost de profesie inginer, absolvind în 1891 Școala Centrală de Arte și Manufacturi din Paris. Până în 1900, când a intrat în politică, candidând prima oară pe listele PNL la alegerile parlamentare din 1903, a lucrat în construcții, a fost director al Regiei Monopolurilor Statului (1897-1899) și secretar general în cadrul Ministerului de Finanțe (1901-1902). Între iunie 1907 – februarie 1910 a fost primar al capitalei. În timpul Primului Război Mondial, a fost Ministru de Război (august 1916 – iulie 1917) și al Materialelor de Război (iulie 1917 – ianuarie 1918), iar în perioada interbelică a deținut de două ori portofoliul de la finanțe, încercând să pună în practică doctrina economică Prin noi înșine!, pe care o lansase în 1905 în ziarul „Voința Națională”. În noiembrie 1927 a devenit președintele PNL, după moartea fratelui său, Ion I.C. Brătianu, și a fost pentru aproape un an prim-ministru al României (până pe 3 noiembrie 1928).

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901. Biografii și portrete, București, Editura Socec, 1903

Detinator: MNIR