Vlad Țepeș

Anii de viata: 1431-1476

 

Fiu al lui Vlad Dracul și al Anastasiei, una din fetele lui Alexandru cel Bun, Vlad Țepeș, ce fusese ostatic la Poartă din 1442, a fost instalat de turci ca domn al Țării Românești în octombrie 1448, fiind însă înlăturat în noiembrie de Vladislav II. Refugiat în Transilvania, în 1456 este ajutat de Iancu de Hunedoara să obțină iar tronul. În 1459 refuză să mai plătească tribut Porții, iar la începutul lui 1462, după ce încheiase o alianță cu regele Ungariei, Matei Corvin, devastează cetățile otomane de la sud de Dunăre. În vară, Mehmed II lansează o campanie împotriva sa, dar  după ce în noaptea de 16-17 iunie Țepeș atacă, prin surprindere, armata otomană, producându-i mari pagube, se retrage, lăsând însă ca domn pe Radu cel Frumos, fratele lui Țepeș. După mai multe lupte cu acesta, de partea căruia trec majoritatea boierilor, Țepeș se retrage în Transilvania. În loc de sprijin, Matei Corvin îl arestează și îl închide timp de 12 ani la Vișegrad, din cauza acuzațiilor de cruzime aduse de sași și a unei false scrisori prin care Țepeș i-ar fi promis sultanului, în schimbul iertării sale, cucerirea Transilvaniei și Ungariei. Eliberat în 1475, la cererea lui Ștefan cel Mare, mai domnește în Țara Românească din octombrie 1476 până la sfârșitul anului sau începutul lui 1477, când e ucis de turci. Capul i-a fost trimis la Constantinopol, iar trupul a fost îngropat la mănăstirea Snagov.

Atât de temut era Dracula în țara sa, căci nu suferea să se facă nimănui nici un rău, fie hoție, siluire sau nedreptate, încât cine făcea de acestea nu rămânea cu nici un preț între cei vii, ori ce ar fi fost: popă, boier sau om de rând. Și oricât de bogat ar fi fost cineva, nu putea să scape de moarte. Într-un loc oarecare era un izvor de apă rece și dulce și mulți din multe părți veneau la acel izvor, de beau apă dintr-însul. Dracula făcu o cupă de aur, mare și frumoasă, și o puse lângă izvorul acela și toți câți beau din acea cupă o puneau îndărăt la locul ei și de frică nimenea n-a îndrăznit să pue mâna pe ea câtă vreme a trăit el.

Ioan Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui. Studiu critic, București, 1896, p. 127.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR