Maria Aricescu, militantă socialistă din orașul Câmpina

Anii de viata: 1874-1919

 

În aprilie 1905 poposi în casa familiei Aricescu din Câmpina neobositul agitator socialist Ștefan Gheorghiu. Fiind dulgher, el lucra, pe vremea aceea, la construirea sondelor din Buștenari. În modesta și curata căsuță a familiei Aricescu, Ștefan Gheorghiu, Constantin Mănescu, Maria Aricescu și fratele ei Dumitrache au întemeiat, în primăvara anului 1905, cercul „România muncitoare” și primul sindicat din Câmpina, sindicatul mixt metalurgic-petrolist. În comitetul acestuia a fost aleasă și Maria Aricescu. Ea a îndeplinit cu multă conștiinciozitate funcțiile de secretar și casier.

Maria Aricescu era cunoscută de toată lumea din Câmpina, muncitorii petroliști o respectau, femeile răspundeau întotdeauna la chemările ei. Când trecea pe stradă, oamenii o opreau dornici să stea de vorbă cu dânsa și să afle ce e mai nou. Imediat ea scotea din servietă o broșură, un manifest, un ziar. Își formase un colectiv cu ajutorul căruia difuza săptămânal circa 1500 de exemplare din ziarul „România muncitoare”, stabilind legături trainice cu muncitorii.

Când luptătorul socialist Enciu Atanasov a adus la Câmpina, în 1905, un număr de potemkiniști – care au preferat să rămână în România decât să se întoarcă în Rusia țaristă – Maria Aricescu a organizat cazarea lor în casele muncitorilor. În curs de numai zece zile, toți marinarii erau plasați în muncă. Un deosebit curaj de militantă revoluționară a dovedit în timpul răscoalei țăranilor din 1907. Aflând că muncitorii și țăranii arestați erau bătuți la postul de jandarmi, ea s-a dus la comandamentul militar al orașului Câmpina, cerându-i să intervină pentru încetarea barbariilor. Iar când convoiul arestaților, în frunte cu Ștefan Gheorghiu, porni în lanțuri spre Ploiești, sirenele fabricilor dădură alarma și străzile se umplură de oameni. Maria Aricescu și tovarășele ei, membre ale cercului „România muncitoare”, umblaseră toată noaptea din casă în casă și mobilizaseră oamenii. De-a lungul drumului pe unde trecea convoiul, muncitorii scandau lozinci, iar un cor format din tineri cânta „Internaționala”. Cu mult devotament, Maria Aricescu l-a îngrijit luni de zile pe Ștefan Gheorghiu, care, datorită regimului de exterminare la care fusese supus în închisoarea militară din Galați, se îmbolnăvise.

Viața ei scurtă e plină de fapte deosebite. Multe sunt inițiativele care îi aparțin. La propunerea ei, în 1909, a început construirea unei modeste Case a poporului, prima în țară, înălțată cu bani și munca voluntară a muncitorilor din Câmpina.

Când vorbea, folosea, ca și Ștefan Gheorghiu, pilde, snoave și fabule, atrăgând în juru-i femei lucrătoare, gospodine, cărora le împărtășea ideile socialiste.

Maria Aricescu s-a stins din viață la 21 februarie 1919, în vârstă de 32 de ani. A fost o militantă revoluționară, devotată luptei pentru socialism

„Femeia”, anul 19, nr. 4, 1 aprilie 1966

Nr. inventar: 392644

Datare imagine:

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto:

Detinator: MNIR