Grigore II Ghica

Anii de viata: 1695-3 septembrie 1752

Era nepot de fiu al lui Grigore Ghica (domn al Țării Românești între 1660-1664, 1672-1673) și nepot de soră al lui Nicolae Mavrocordat. A domnit de patru ori în Moldova (oct. 1726 – apr. 1733, nov. 1735 – sept. 1741, mai 1747- apr. 1748) și de două ori în Țara Românească (apr. 1733 – nov. 1735). În toamna lui 1730, în timpul primei domnii în Moldova, Patrona Halil, liderul revoltei ce a dus la înlocuirea sultanului Ahmed III cu Mahmud I, a numit în locul lui pe un apropiat al său, Ianachi, însă cum acela nu a reușit să plătească suma necesară pentru acordarea tronului a fost în cele din urmă decapitat. În a doua domnie în Moldova, Iașiul a fost ocupat de ruși, aflați în război cu turcii, între septembrie – octombrie 1739. A fost ctitorul mănăstirii Pantelimon, de lângă București, lângă care au fost înființate și un spital cu 12 paturi – al doilea din Țara Românească – și unul pentru bolnavii de ciumă (toate acestea au fost începute în prima domnie din Țara Românească, în 1735, și terminate în cea de-a doua, în 1750). A murit în septembrie 1752, din cauza unei doze prea mari de teriac administrată de doctorul grec Mihail Manu, pe care îl adusese în țară de la Constantinopol (conform unor izvoare grecești contemporane).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: tablou din colecția Eforiei Spitalelor Civile

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR