Ioan Sandu Sturdza

Anii de viata: 1762 - 2 februarie 1842

Numit în Moldova în iunie 1822, Ioan Sandu Sturdza provenea din rândurile boierimii mici și mijlocii, pe care s-a bazat în conducerea țării și al cărei proiect de constituție, prezentat în septembrie 1822, l-a aprobat, încercând să obțină și acordul Porții pentru adoptarea lui. Și-a atras astfel ostilitatea marii boierimi, în mare parte emigrată în 1821 în Bucovina și Basarabia și nemulțumită deoarece proiectul prevedea, printre altele, acordarea de funcții pe merit și nu după rang, și crearea, ca organ de conducere, alături de domn, ale cărui prerogative erau restrânse, a unui Sfat Obștesc cuprinzând boieri mari și mici. Ca urmare, marii boieri au trimis Porții mai multe plângeri contra lui Ioan Sandu Sturdza, acuzându-l că a impus dări mari și a confiscat averile mănăstirilor închinate. După convenția de la Akkerman (toamna lui 1826), ce le garanta că nu vor suferi repercursiuni la întoarcerea în țară, marii boieri au revenit în Moldova, iar domnul, ce nu mai putea să li se opună, a fost nevoit să emită, în aprilie 1827, „Anaforaua pentru pronomiile Moldovei”, ce reconfirma vechile privilegii ale boierimii, care au fost chiar extinse. În primăvara lui 1828, când a izbucnit un nou război ruso-turc, iar rușii au ocupat Moldova, Ioan Sandu Sturdza a fost luat prizonier și dus în Basarabia, unde a rămas până în 1834, când s-a putut întoarce în țară.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: portret din colecția Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR