Barbu Știrbei

Anii de viata: 1795-aprilie 1869

Frate bun cu Gheorghe Bibescu, dar purtând numele de familie al unui unchi matern ce i-a lăsat averea, Barbu Știrbei a fost ministru de externe în timpul ocupației rusești dintre 1828-1834, ministru al cultelor și apoi al justiției sub Grigore Al. Ghica și ministru de interne sub Bibescu până în 1847. A fost numit domn de Poartă și Rusia în iunie 1849, după înăbușirea revoluției. Printre principalele reforme ale sale se numără: reorganizarea armatei în două corpuri, unul pentru paza granițelor și celălalt pentru menținerea ordinii pe plan intern (dorobanții), introducerea românei ca limbă de predare în școli, promulgarea unui cod penal, legea agricolă din 1851, ce mărea numărul de zile de clacă de la 12 la 22, dar scădea cuantumul de muncă datorat de țărani, precum și perioada după care se puteau muta de pe o moșie pe alta (de la 7 la 5 ani). În contextul ocupației rusești ce a urmat izbucnirii, în 1853, a războiului Crimeii, s-a retras din funcție pe 16 octombrie, pentru a nu trăda puterea suzerană, plecând din țară și stabilindu-se la Viena. A revenit în septembrie 1854, când Principatele se aflau sub ocupația Austriei, rămasă neutră, dar susținând pe turci. În februarie 1856 a sancționat legea privind emanciparea țiganilor boierești. În același an, în iulie, mandatul de 7 ani de domnie i-a expirat.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR