Simion Marcovici

Anii de viata: 25 ianuarie 1802 – 1 iulie 1877, București

Simion Marcovici a studiat în străinătate, la Pisa și Paris, între 1820 și 1827, fiind trimis cu bursă de Eforia Școlilor din Țara Românească. S-a specializat în studii literare și matematică, iar între 1827-1828 a predat matematică la colegiul Sf. Sava din București, apoi retorică (1831-1852), publicând în 1834 un manual de retorică. A făcut traduceri din literatura engleză și italiană și din filozofia franceză, a scris o lucrare catehetică, Datoria omului creștin (1839), s-a ocupat de reeditarea Pravilei lui Caragea (1838) și de tipărirea unui Regulament judecătoresc (1838) și a unei Condici de comerț (1840). A avut și o carieră în administrație: secretar, din partea Țării Românești, al comisiei pentru stabilirea granițelor dintre Imperiul Otoman și Principatele Române (1830), secretar al comisiei pentru alcătuirea unei condici civile și de procedură (1839), înalt funcționar în Secretariatul Statului, cenzor pentru scrierile în limba franceză (1846), membru al comisiei de administrare a averilor domnului Gh. Bibescu (1848), șef al secției administrative a Secretariatului Statului, director al Școlilor (1851-1852), membru al consiliului orășenesc al capitalei (ales în 1855), primar al Bucureștiului (1856-1857).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR