Ienăchița Văcărescu

Anii de viata: 1740 – 11 iulie 1797, București

Ienăchiță Văcărescu (nepot de fiu al lui Ianache Văcărescu, cumnat al lui Constantin Brâncoveanu, ce a fost decapitat împreună cu domnul și fiii acestuia la Constantinopol în 1714) a învățat, cu profesori străini, latina, germana, greaca, franceza, italiana, turca, persana, araba. A deținut diverse dregătorii (clucer, spătar, vistier) în Țara Românească, printre care și cea de caimacam (1782), a îndeplinit misiuni diplomatice (a fost dragoman al delegatului Porții la conferința de pace de la Focșani de după războiul turc dintre 1768-1774). A fost un mare cărturar, poet și autor al celei dintâi lucrări de gramatică a limbii române (Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești, 1787) și al unei Istorii a prea puternicilor împărați otomani (apărută postum, în 1864).

Datare imagine: sec. XIX

Fotograf / Artist: anonim (atribuit lui Mihail Lapaty, 1815-1860

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR