Ioan Bianu

Anii de viata: 8 septembrie 1856, Făget, jud. Alba – 13 februarie 1935, București

Licențiat în filozofie și litere al Facultății de Litere din București, a predat limba și literatura română la Colegiul Sf. Sava din capitală între 1881 și 1901, când fost numit, prin decretul regal 3951 din 21 decembrie, profesor de istoria literaturii române în cadrul Facultății de Litere a Universității București. În 1884 a devenit arhivist-bibliotecar al Bibliotecii Academiei Române, al cărei director a fost între 1884-1935. A fost unul dintre editorii colecției Bibliografia Românească Veche (1903-1912) și ai Catalogului Manuscriptelor Românești (1907-1913), a scris numeroase lucrări, articole și studii de folclor, filologie, istorie literară, istorie a României. În 1902 a fost ales membru titular al Academiei Române, iar între 1929-1932 a fost președinte al acesteia. Ca membru al Partidului Național Liberal, a fost ales prima oară în Parlament în 1895.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901. Biografii și portrete, București, Editura Socec, 1903

Detinator: MNIR